Depresiunea “Între Râmnice” se află în partea de sud-est a României, având o suprafaţă de 66,7 Km2. Lungimea este de 14,5 km, iar lăţimea de 3,2 km în nord, 6,3 km în centru şi 4,3 km în sud. Din punct de vedere al organizării administrative, peste depresiunea “Între Râmnice” se suprapun în mare parte, comunele Jitia şi Vintileasca din judeţul Vrancea, şi comuna Bisoca din judeţul Buzău. Populaţia celor 3 comune adunată împreună, este de cca. 7000 de locuitori.
Este o depresiune subcarpatică situată la poalele sudice ale Munţilor Vrancei, din Curbura Carpaţilor, care se dezvoltată în bazinul superior al râului Râmnicu Sărat şi al afluenţilor săi, Sărăţelul şi Râmnicelul.
Aşezată la o răscruce geografică şi istorică, teritoriul acestei zone depresionare a constituit un punct de legătură între munte şi câmpie, între zone etnografice şi folclorice ca cele de pe Valea Râmnicului, Ţara Bârsei, Covasna, Vrancea şi Buzău.
Valea
Râmnicului traversează depresiunea pe o direcţie oblică şi pe o distanţă de 11
km. Ea şi-a creat aici 10 nivele de terasă, cu o mai bună reprezentare a celor
de-a opta şi a noua (160-170m, respectiv 190-220m).
Mai trebuie menţionat faptul că această zonă face parte din “regiunea seismică Vrancea”, cea mai activă regiune seismică a ţării. Vrancea este un focar de cutremure adânci, care prin persistenţa şi izolarea lor, nu-şi gasesc perechea decât într-un singur punct similar din Munţii Hindu-Kuş din Afganistan.
Pătrunzând ca un golf înspre munte, bazinul Râmnicului Sărat a ușurat comunicarea (legătura) între așezările de munte și cele de câmpie. Valea Râmnicului a fost în trecut unul dintre vadurile transhumanţei, folosite de ciobanii din Ţara Bârsei şi Covasna, care coborau cu turmele la iernat în bălţile Dunărene.
Relieful
potrivit de înalt, având culmi domoale, peste care râul Râmnic a creat o vale
largă cu terase, constituie un cadru – suport favorabil activității umane. O
vegetație bogată și variată, resurse de sare și păcură, iată doar câteva argumente în
favoarea locuirii din timpuri străvechi a Depresiunii ”Între Râmnice”.
Așezată într-un cadru natural deosebit,
Alexandru Odobescu a zugrăvit-o în cartea „Pseudokineghetikos”.
Venind dinspre Buzău scriitorul se oprește pe culmile Bisocii, fascinat de
priveliştea ce i se desfăşura dinaintea ochilor : “ sub aceste muchii pamântul se lasă la vale în costişe si pripoare
gradate până se cufundă în jgheaburile mult umbrite ale Râmnicului și
Râmnicelului” şi recunoaşte că nu se putea desprinde de aceste privelişti “ce
oraşenilor le este dat arareori a le
vedea”. La fel de bine surprinde natura locurilor și Alecsandru Vlahuţă în
”România Pitorească ”prin 1900.
Venind dinspre mănăstirea Găvanu, jud. Buzău, ajunge “în mareaţa spintecătură a Râmnicului. Acolo, valea se deschide ca o
carte. Pe malurile revărsate, se înfig gospodării casuţe rare, fâneţe îngrădite
cu leaţuri, fâşioare de livezi prinse în clinuri înguste, gata să pornească şi
să curgă in râpă”.
Sorin Pantelimon
