Iarna la Jitia

PLUGUȘORUL JITIAN, 2012

Aho,  Aho, Copii  și frați,

Senatori și deputați, muncitori calificați.

Bărbați de femei lăsați,

Stați un pic nu mai mânați.

Și cuvântul mi-a scultați.

Dați-vă lângă fereastră,

ȘI-ascultați urarea noastră.

C-am venit cu mic cu mare,

Să vă facem o urare,

Că în anul  ce-a trecut,

Multe s-au mai petrecut.

Am avut o iarnă grea,

Cu  viscol și multă nea.

Cu șosele pietruite,

Fără nici un fel de pârtie,

Sate multe înzăpezite.

Pentru drumurile din vale,

A intervenit becali.

Cu mașini și cu lopeți

Și vreo cincizeci de băieți,

Și-adat zăpada la o parte,

Prin comune și prin sate.

La mijloc de iarnă grea,

Lumea toată protesta,

În București, în Timișoara,

Și pe urmă-n toată țara.

Și striga poporul tot,

Să plece Guvernul Boc,

Pe Băsescu îl ruga,

 Ca să-și dea demisia.

Striga lumea zi și noapte,

Iar de gât purtau placarde,

Scrise cu litere mari:

”DAȚI-I JOS PE ACAȘTI GOLANI!”

Și strigau așa cu toții

Până la mijlocul nopții:

”JOS CU HOȚII, JOS CU HOȚII!”

Domnișoara Anastase,

Cu picioarele frumoase

Și cu sâni proeminenți,

I-a mințit pe acești băieți.

A susținut sus și tare,

Că-i bine la numărătoare

Și e sfânt ce s-a votat,

În parlamentul de stat.

Guvernul lui Boc, clujeanul,

S-a schimbat cu Ungureanu

Și acesta susținea,

Cât era iarna de grea,

Să iasă lumea pe stradă,

S-o ferească pe zăpadă.

Venea seara-n studio,

În bluziță și-n maiou.

Purta pantofi în picioare,

Și la pantaloni fermoare,

Cuvânta la lumea toată,

Că țara-i foarte săracă,

Și nu știe ce să facă.

Nu mai sunt bani de parfum,

Nici de-un coniac mai bun,

Criză mare-i la tutun,

De necaz a apelat,

La vechiul buget de stat

Și a luat de-a acolo parale,

De parfum și de măncare,

Whiski, vinuri de lux mare.

Ei aveau condiții bune,

Iar la noi recesiune,

Mânați ,măi! Hăi,Hăi!

N-atrecut suta de zile

Și Guvernul Ponta vine,

Furios, Vijelios,

Să-l dea pe Băsescu jos.

La alegerile locale,

Mulți țărani de pe ogoare,

Muncitori și profesoare,

Doctori , cadre medicale,

Votul vrea  ca să și-l dea,

Poate vor schimba ceva,

Cei care vor câștiga.

Dar nimic nu s-a întâmplat.

Băsescu n-a fost schimbat,

Cei nouă judecători,

L-a pus iar la Cotroceni.

Mânați, măi! Hăi! Hăi!

Frunză verde matostat,

Ani întregi ne-am tot rugat,

Pe la miniștri de stat,

Să pună pe drum asfalt,

Dar degeaba ne-am rugat .

Că nimic n-am căpătat.

A mințit electoratul,

Că nu-i bun la noi asfaltul.

Când țara toată-i în criză,

Jitienii au surpriză,

Șoseaua a fost asfaltată,

Cum n-a fost ea niciodată.

Mulțumim lui Săpunaru,

Deputat din Gologanu

Și lui Domnul Oprișan,

Președinte județean,

Strănepot de-a lui Ștefan,

Care face rost de bani.

Acești domni ne-au ajutat,

Să avem drum asfaltat.

MÂNAȚI MĂI! HĂI, HĂI!

De la Noapteș de la poartă,

Primarul de altă dată,

S-a făcut șoseau lată.

Două straturi de asfalt,

S-a turnat pe după lac

Și la fântâna lui Giurgiac,

Până la poartă la Marcu,

E destul de gros asfaltul.

Iar de acolo la Titel ,

La turnat mai subțirel

Umbrărescu Dorinel

Regele șoselelor.

De nu era Dumnealui,

Ne puneam noi pofta-n cui.

Dumnezeu să-l ocrotească,

Și de rele să-l ferească.

C-a venit cu camioane,

Stații de făcut betoane,

Mașini de turnat asfalt,

Compresoare de tasat,

Omul e foarte dotat.

N-a durat  o săptămână

Și-a făcut șoseaua bună

Prin Jitia prin comună.

De când s-a născut Hristos,

Drum ca acesta n-a mai fost.

Udrea și Guvernul Boc,

Nu ne-a ajutat de loc.

A făcut doar stadionul,

La care s-a stricat gazonul.

Un părculeț pentru copii,

Jos pe malul lacului.

Băncuțe și alei de piatră,

Ce duce la Gheabă-n poartă.

Gardu-i din sârmă ghimpată,

Iar la poartă o lăcată,

Nu intri în el niciodată.

Mânați, măi! Hăi, Hăi!

Senatori și deputați,

Nu dormiți nu vă certați,

Legi proaste să nu mai dați.

Din buget nu mai furați,

Căci de zece ani de zile,

Toți ciocoii își fac vile.

Cu piscine și balcoane,

Ferestre cu termopane,

Iar lumea moare de foame.

Pe noul parlament ales,

Cu-n procent  victorios,

Îl roagă insistent poporul,

Să-n florească viitorul

Și de vreți să izbutiți,

Lucrați cu oameni cinstiți.

Opriți jaful și hoția,

Dezvoltați economia,

Poporul  ca s-o ducă bine,

Porniți fabrici și uzine.

Noi nu vrem recesiune

Și creați locuri de muncă,

Acest popor bine s-o ducă.

Lăsați cearta, lăsați ura,

Dezvoltați agricultura.

Ministrul cât e de mare,

De la plug cere mâncare.

De la plug și de la sapă,

Poporul mâncare așteaptă.

S-avem pâine multă-n țară,

Să nu mai cumpărăm de-afară.

Astăzi anul se sfârșește,

Mâine noul an pornește.

Semne bune anul are,

Zăpada-i destul de mare,

Prin sate și pe ogoare.

De vrea Dumnezeu șoimanul,

Mult grâu vom avea la anul,

Câte paie sunt în șură,

Atâtea oale cu smântână

Să avem pe bătătură.

Ne rugăm la dumnezeu,

Să ne apere de rău.

Foaie verde rug întins,

Multe-aș mai avea de spus,

Dar vreme este pe înserate,

Să dăm plugul la o parte.

Pământu-i foarte înghețat,

Sămânța s-a terminat,

Opriți plugul măi flăcăi,

Și sunați din zurgălăi,

Să  se audă peste văi,

Din  Jitia la Dumitrești

Și pe urmă la Gugești

Și de-acolo la Focșani,

LA ANUL ȘI LA  MULȚI ANI!!!

De Radu Neacșu, din satul Cerbu, comuna Jitia.

Toamna la Jitia

Pastel - Jitia

          La Jitia ne bucurăm de ultimele zile ale lui septembrie. Soarele mângaie pământul uscat de seceta prelungită. Peisajul se  îngălbeneşte treptat. Peste coroanele de foc ale copacilor, adie vântul tomnatic, scuturând frunzele multicolore oferind pământului un covor pufos. Toate vietăţile se grăbesc sa-şi adune cu hărnicie provizii pentru iarna ce va să vină. Deasupra Jitiei, păsările călătoare pleacă vâslind din aripi spre locuri mai călduroase, lăsând în urmă cuiburile unde au stat în această vară. Locuitorii satelor, de la mic la mare, îşi intensifică şi ei activităţile specifice anotimpului, înainte de venirea ploilor lungi. Coborând în răcoarea dimineţii de pe dealul Toporaşului, văd pădurea Schitului Poiana Mărului poleită în aramă, de razele timide ale soarelui.

Depresiunea Între Râmnice

Pietrele Mâţii

Punte peste Râmnicu Sarat

Oiţe lângă lac

Pe pământul amorţit cad miresme stinse şi frunze veştejite. Vântul adie uşor prin livezi, împrăştiind arome dulci şi amărui. Se simte parfumul îmbietor al fructelor coapte.
Liniştea se înăbuşă în sunetul cristalin al râului Râmnic. În curând nu se va mai auzi nici zumzetul insectelor. Norii se vor îngrămădi negri şi mişcători deasupra Munţilor Vrancei.
Toamna se va sfârşi pe nesimţite, ascunzând tainic mistere. Dealurile şi grădinile se vor usca, lasând în urma lor poveri grele. Copacii îşi vor pierde podoaba, iar frunzişul ruginiu se va aşterne în tot codrul. Bruma argintie va împodobi grădinile, iar gâzele plăpânde vor amorţi de frig. Vin nopţile răcoroase, iar frigul se lasă uşor peste Depresiunea                            

“Între Râmnice”.

Loc de pescuit

Mărul

Munţii Vrancei - Jitia

           

Lacul lui Giurgiu - Cerbu

Jitia - Reşedinţă

Măgura

Asfinţit

Sorin Pantelimon

GALERIE FOTO: Sărbătoare, cântec şi voie bună la festivalul „Poiana Negari“

GALERIE FOTO: Sărbătoare, cântec şi voie bună la festivalul „Poiana Negari“

Schitul Muntioru serbează pe 6 august hramul bisericii

"Şi pe când se ruga, deodată, faţa Sa deveni o alta, Se schimba şi sclipi ca soarele, în timp ce hainele Sale deveniră strălucitoare, de un alb scânteietor, cum nu poate înălbi pe pământ înălbitorul"

 (Marcu 9, 3). 

 Schitul Muntioru a fost intemeiat  in 1999. Sfinţirea bisericii a avut loc după doi ani.  Schitul se află la aproximativ 7 km de Vintileasca, trecând printr-o frumoasă pădure de brazi, pe un platou înalt (1300 m).

Complexul monahal este situat în poiana largă, pe Plaiul Muntiorului, deschisă în pădurea bătrână de amestec şi are ca element dominant biserica Schitului cu hramul “Schimbarea la Față”.

Acces: din Ramnicu Sarat, localitate situata pe DN 2/E 85, spre NV, DJ 203H până la Buda; DJ 220, DJ 204L; DN 2N de la Dumitreşti la Jitia şi DN 2R pâna la Vintileasca (45 km).

Egumen: protos. Macarie Besliu;

Adresa: com. Vintileasca, 627425, jud. Vrancea

       

 

Sorin Pantelimon

Festivalurile folclorice, manifestări ale tradiţiilor şi datinilor strămoşeşti

 Depresiunea „Între Râmnice” , situată pe cursul superior al râului Râmnicu Sărat, este o zonă de interferenţă a celor trei provincii istorice româneşti: Moldova, Transilvania şi Ţara Românească, care aparţine zonei etnografice a Râmnicului Sărat, regiunea Muntenia.

        Administrativ, depresiunea “Între Râmnice” se împarte între comunele Jitia şi Vintileasca din judeţul Vrancea, şi comuna Bisoca din judeţul Buzău. Oamenii acestor locuri au păstrat o identitate culturală proprie, bine delimitată, asigurată de coordonatele spirituale ale poporului român: credinţa, limba, folclorul cu obiceiurile şi tradiţiile specifice, care dăinuiesc de veacuri. Elementele de influienţă care au pătruns în acest spaţiu, din zonele etnografice vecine: Covasna, Vrancea şi Buzău, au fost asimilate şi integrate în creaţia populară proprie.

        În comunele de munte care se suprapun peste depresiunea  subcarpatică ,,Între Râmnice”, au loc în fiecare vară festivaluri folclorice, la care participă locuitorii satelor din zonă, precum şi invitaţi de valoare din comunele judeţelor Vrancea şi Buzău. Astfel de festivaluri au loc în iunie la Vintileasca (Rusalii) şi în august la Jitia şi Bisoca (19 august). Cele trei localităţi formează “triunghiul de aur” al culturii populare tradiţionale din zona etnografică Râmnicu Sărat. 

Aceste evenimente culturale contribuie la perpetuarea portului şi dansului popular din acest spaţiu mioritic. Ele se desfăşoară sub forma unor sărbători câmpeneşti, într-un cadru natural şi peisagistic deosebit, alături de activităţile comerciale specifice. Pe scenă evoluează solişti de muzică populară şi formaţii de dansuri tradiţionale din comunele menţionate, dar şi invitaţi din alte localităţi.

Întotdeauna organizatorii au grijă să aducă “invitaţi speciali”, dintre numele consacrate ale folclorului naţional românesc.

          La aceste manifestări se remarcă costumul popular, numit aici „naţional”, foarte apreciat de specialiştii etnografi. Acesta este confecţionat în totalitate cu materiale obţinute în gospodăria proprie, de către femeile satelor. Toate etapele prin care se obţin aceste “bijuterii vestimentare” se desfăşoară manual, cu ustensile mai mult sau mai puţin evoluate. În ce priveşte dansurile şi cântecele populare, putem afirma cu certitudine că în acestă zonă s-au păstrat versiuni folclorice păstoreşti primitive, de o valoare estetică superioară. Amintim aici ansamblul  “Dorul Ciobănaşului” din Vintileasca, ansamblul ,,Chindia,, din Jitia, precum şi “piesa de rezistenţă”a întregii zone etnografice Râmnicu Sărat, formaţia de dansuri bărbăteşti “Brâul de la Jitia”. Acest dans popular, pe care îl moştenim de la strămoşii noştri daci, poate oricând să concureze pe scenele internaţionale cu “Dansul Căluşarilor“ sau “Kazaciok-ul”.

      Festivalurile folclorice de pe valea Râmnicului Sărat, merită toată grija şi sprijinul autorităţilor locale şi centrale. Ele oglindesc modul de gândire şi de comportament a comunităţii noastre. De aceea, ele trebuie să fie păstrate, cunoscute şi respectate, ca orice document care ne atestă originea.

Sorin Pantelimon