Plugul este urarea cu care copiii
pornesc la drum în dimineaţa zilei de 31 decembrie să colinde oamenii gospodari
din satele de munte de pe valea Râmnicului.
Astăzi, ca şi în urmă cu 40-50 de ani, la
Jitia şi Vintileasca cetele de colindători umplu uliţele costumaţi şi mascaţi.
Ceata are în componenţă un flăcău care spune plugul, altul cu clopotele mari,
ei fiind şi conducatorii grupului, lăutarii, care de regulă cântă la acordeon
sau clarinet şi un toboşar. Mascţii reprezintă personaje cum ar fi: moş, babă,
general, pădurar, urs sau ursar. Înainte de 1950 mascaţii erau doar moşi, babe,
barză şi capră. Astăzi, au apărut personaje din lumea satului: politist,
primar, învăţător, sportivi renumiţi precum şi personaje care trebuiesc criticate
pentru anumite fapte şi defecte.
Capra a fost şi rămâne un personaj de baza al tradiţiilor de Anul Nou. Capul caprei este confecţionat din lemn cioplit în formă cât mai apropiată de reprezentarea naturală a acesteia, partea de jos a botului fiind lucrată dintr-un lemn aparte, prins cu un cui în aşa fel încât trăgându-se de şfoara cu care este prins, botul caprei sa clămpănească. Un alt personaj îndrăgit din ceata de mascaţi este ursul. Personajul este îmbrăcat în piele de urs sau de la alte animale cusute pe o haină. În picioare are mâneci de cojoc întoarse pe dos, iar pe mâini, bucăţi de piele, ca labele ursului. Ursarul este mânjit pe faţă, are chipiu împodobit cu fulgi şi o bâtă în mână, de care este prins un lănţisor cu un belciug, care pleacă de la nasul ursului. Câteodată, chiar ursul ţine un băţ lung şi noduros între labe, pe care încearcă să se urce.
Capra a fost şi rămâne un personaj de baza al tradiţiilor de Anul Nou. Capul caprei este confecţionat din lemn cioplit în formă cât mai apropiată de reprezentarea naturală a acesteia, partea de jos a botului fiind lucrată dintr-un lemn aparte, prins cu un cui în aşa fel încât trăgându-se de şfoara cu care este prins, botul caprei sa clămpănească. Un alt personaj îndrăgit din ceata de mascaţi este ursul. Personajul este îmbrăcat în piele de urs sau de la alte animale cusute pe o haină. În picioare are mâneci de cojoc întoarse pe dos, iar pe mâini, bucăţi de piele, ca labele ursului. Ursarul este mânjit pe faţă, are chipiu împodobit cu fulgi şi o bâtă în mână, de care este prins un lănţisor cu un belciug, care pleacă de la nasul ursului. Câteodată, chiar ursul ţine un băţ lung şi noduros între labe, pe care încearcă să se urce.
Dincolo de unele semnificaţii,
sărbătorile de iarnă au fost şi rămân un bun prilej de destindere, de
purificare morală, de veselie şi de strângere a bunelor relaţii dintre oameni.
Urările de de sănătate, de belşug, de viaţă îndelungată, au încheiat întodeauna
vizitele tradiţionale ale colindătorilor plugari.
…”Rămâneţi
oameni buni sănătoşi
Ca
trandafirii frumoşi.
Dac-o fi
până-n vecie,
Sănătatea să
vă ţie !
La anu´ şi la
mulţi ani !
