duminică, 5 august 2012

Schitul Muntioru serbează pe 6 august hramul bisericii



"Şi pe când se ruga, deodată, faţa Sa deveni o alta, Se schimba şi sclipi ca soarele, în timp ce hainele Sale deveniră strălucitoare, de un alb scânteietor, cum nu poate înălbi pe pământ înălbitorul"
 (Marcu 9, 3). 

 Schitul Muntioru a fost intemeiat  in 1999. Sfinţirea bisericii a avut loc după doi ani.  Schitul se află la aproximativ 7 km de Vintileasca, trecând printr-o frumoasă pădure de brazi, pe un platou înalt (1300 m).

Complexul monahal este situat în poiana largă, pe Plaiul Muntiorului, deschisă în pădurea bătrână de amestec şi are ca element dominant biserica Schitului cu hramul “Schimbarea la Față.

Acces: din Ramnicu Sarat, localitate situata pe DN 2/E 85, spre NV, DJ 203H până la Buda; DJ 220, DJ 204L; DN 2N de la Dumitreşti la Jitia şi DN 2R pâna la Vintileasca (45 km).

Egumen: protos. Macarie Besliu;

Adresa: com. Vintileasca, 627425, jud. Vrancea





       
 






Sorin Pantelimon





sâmbătă, 4 august 2012

Festivalurile folclorice, manifestări ale tradiţiilor şi datinilor strămoşeşti


 Depresiunea „Între Râmnice” , situată pe cursul superior al râului Râmnicu Sărat, este o zonă de interferenţă a celor trei provincii istorice româneşti: Moldova, Transilvania şi Ţara Românească, care aparţine zonei etnografice a Râmnicului Sărat, regiunea Muntenia.

        Administrativ, depresiunea “Între Râmnice” se împarte între comunele Jitia şi Vintileasca din judeţul Vrancea, şi comuna Bisoca din judeţul Buzău. Oamenii acestor locuri au păstrat o identitate culturală proprie, bine delimitată, asigurată de coordonatele spirituale ale poporului român: credinţa, limba, folclorul cu obiceiurile şi tradiţiile specifice, care dăinuiesc de veacuri. Elementele de influienţă care au pătruns în acest spaţiu, din zonele etnografice vecine: Covasna, Vrancea şi Buzău, au fost asimilate şi integrate în creaţia populară proprie.

        În comunele de munte care se suprapun peste depresiunea  subcarpatică ,,Între Râmnice”, au loc în fiecare vară festivaluri folclorice, la care participă locuitorii satelor din zonă, precum şi invitaţi de valoare din comunele judeţelor Vrancea şi Buzău. Astfel de festivaluri au loc în iunie la Vintileasca (Rusalii) şi în august la Jitia şi Bisoca (19 august). Cele trei localităţi formează “triunghiul de aur” al culturii populare tradiţionale din zona etnografică Râmnicu Sărat. 


Aceste evenimente culturale contribuie la perpetuarea portului şi dansului popular din acest spaţiu mioritic. Ele se desfăşoară sub forma unor sărbători câmpeneşti, într-un cadru natural şi peisagistic deosebit, alături de activităţile comerciale specifice. Pe scenă evoluează solişti de muzică populară şi formaţii de dansuri tradiţionale din comunele menţionate, dar şi invitaţi din alte localităţi.
Întotdeauna organizatorii au grijă să aducă “invitaţi speciali”, dintre numele consacrate ale folclorului naţional românesc.

          La aceste manifestări se remarcă costumul popular, numit aici „naţional”, foarte apreciat de specialiştii etnografi. Acesta este confecţionat în totalitate cu materiale obţinute în gospodăria proprie, de către femeile satelor. Toate etapele prin care se obţin aceste “bijuterii vestimentare” se desfăşoară manual, cu ustensile mai mult sau mai puţin evoluate. În ce priveşte dansurile şi cântecele populare, putem afirma cu certitudine că în acestă zonă s-au păstrat versiuni folclorice păstoreşti primitive, de o valoare estetică superioară. Amintim aici ansamblul  “Dorul Ciobănaşului” din Vintileasca, ansamblul ,,Chindia,, din Jitia, precum şi “piesa de rezistenţă”a întregii zone etnografice Râmnicu Sărat, formaţia de dansuri bărbăteşti “Brâul de la Jitia”. Acest dans popular, pe care îl moştenim de la strămoşii noştri daci, poate oricând să concureze pe scenele internaţionale cu “Dansul Căluşarilor“ sau “Kazaciok-ul”.

      Festivalurile folclorice de pe valea Râmnicului Sărat, merită toată grija şi sprijinul autorităţilor locale şi centrale. Ele oglindesc modul de gândire şi de comportament a comunităţii noastre. De aceea, ele trebuie să fie păstrate, cunoscute şi respectate, ca orice document care ne atestă originea.

Sorin Pantelimon