~Noi suntem Jitia!~

        Proiectul ”Noi suntem Jitia!” a fost depus spre finanțare în cadrul competiției Idei în Țara lui Andrei, secțiunea Dezvoltare comunitară și a fost declarat câstigător în urma voturilor publicului și a punctajului juriului competiției ( locul 3 din 86 de proiecte înscrise la această categorie ) !

 

        Perioada  – martie – august 2016

 

        Scopul proiectului : dezvoltarea spiritului antreprenorial rural și al creșterii implicării în dezvoltarea comunității locale a unui grup de copii, tineri și adulți din comuna  Jitia, diversificarea activităților propuse elevilor din comuna Jitia. 

 

         Obiectivele proiectului :

Ø dezvoltarea creativitătii și îmbunătățirea competențelor în domeniile confecționat măști și opinci, țesături/cusături, încondeiat ouă - prin derularea de ateliere 

Ø promovarea și păstrarea valorilor populare rurale prin înființarea unui mini-muzeu cu obiecte specifice 

Ø creșterea stimei de sine, antrepenoriale, lucru în echipă ca urmare a unor traininguri aplicate în 6 module ( teorie și practică) în rândul a 48 membri ai comunității, prin folosirea de metode nonformale practice 

Ø dezvoltarea spiritului civic-comunitar a locuitorilor comunei Jitia prin o mai bună apartenență și colaborare a celor implicați

Ø transmiterea către tânăra  generație din Jitia a deprinderilor de lucru manual 

Ø oferirea unei alternative în petrecerea timpului liber pentru copii 

Ø dotarea și echiparea cu materiale, ustensile, obiecte - a cercului de creație tradițională – ”Zestrea Satului” din cadrul Școlii Gimnaziale Jitia.

 

           Beneficiari direcți - 40 de copii (clasele I-VIII), 8 adulți care vor participă activ la toate activitățile proiectului din comuna Jitia, care are în componentă satele Cerbu, Dealu Sării, Jitia (reședința), Jitia de Jos, Măgura.

          Indirect vor beneficia-membri ai comunității Jitia , autoritățile locale, părinți, colectivul de profesori ai școlii, care vor participă activ la viața comunității dezvoltând spiritul civic. Beneficiază indirect și alți copii / tineri din comunele situate în zonă și pe valea râului Ramnicu Sărat: Chiojdeni,Vintileasca, Dumitrești, Bordești, Cândești, Dumbrăveni, Tâmboești, care vor avea un model de urmat. Beneficiază practic și membrii ansamblurilor populare din Jitia care vor avea piese de îmbrăcăminte/încălțăminte/accesorii .

    Principalele activități

 

Ø promovare proiect

Ø derulare module de educație antreprenorială  și lucru în echipă (lector cu experiență Asociația Proilavia), vizionare filme educative

Ø derulare ateliere confecționat măști, opinci, țesături, cusături, încondeiat ouă

Ø vizite de documentare la casele localnicilor pentru a găsi obiecte vechi, foto,mărturii, din care să găsim elemente ale specificului Jitiei

Ø înființare  mini-muzeu cu materiale și documente obținute în timpul activităților de documentare

Ø vizite de lucru /documentare la Focșani și alte comune cu tradiții vrâncene

Ø monitorizare, evaluare rezultate și obiective propuse

Ø finalizare proiect, diseminare rezultate,bune practici, realizare film pe youtube, canale media,online și scrise. Întâlnire de final sub forma unei șezători în aer liber, premiere participanți.

        

         Prin proiect vom da un avânt practic Cercului de creație tradițională – „Zestrea Satului”,  ce există în cadrul Școlii Gimnaziale Jitia, cu rolul de a atrage cât mai mulți copii care doresc să sprijine comunitatea și să creem o punte între generații prin aducerea laolaltă a meșterilor populari locali și elevilor. Se vor confecționa piese ale costumului popular necesare membrilor acestor mesageri ai vieții rurale. Copiii vor fi inițiați în tainele țesutului, cusutului cămășilor populare, împletit, croșetat, încondeiat ouă, confecționare opinci, flori pentru bradul de nuntă, confecționarea măștilor. Vom forma 4 grupe de elevi-adulți ( 40 copii/tineri+ 8 adulți/meșteri)

 

              Proiectul va genera valoare adăugată, se va autosusține prin produsele create și valorificate, va conduce la sporirea numărului de tineri care vor beneficia pe viitor de ceea ce se creează și prin dezvoltarea atelierelor de creație, va fi un motor de dezvoltare și punere în valoare a resurselor (umane, materiale) în slujba comunității, toți având de câștigat pe termen mediu/lung.

        

            Se va crea un impuls pozitiv în rândul comunității !                            

Școala Gimnazială Jitia

comuna Jitia, județul Vrancea

scoala.gimnaziala.jitia@gmail.com

Telefon 0237259901

Contact

Director prof.  Lalu Gabriel

prof. Pantelimon Simion Sorinel

PLUGUL

Plugul este urarea cu care copiii pornesc la drum în dimineaţa zilei de 31 decembrie să colinde oamenii gospodari din satele de munte de pe valea Râmnicului.

Astăzi, ca şi în urmă cu 40-50 de ani, la Jitia şi Vintileasca cetele de colindători umplu uliţele costumaţi şi mascaţi. Ceata are în componenţă un flăcău care spune plugul, altul cu clopotele mari, ei fiind şi conducatorii grupului, lăutarii, care de regulă cântă la acordeon sau clarinet şi un toboşar. Mascţii reprezintă personaje cum ar fi: moş, babă, general, pădurar, urs sau ursar. Înainte de 1950 mascaţii erau doar moşi, babe, barză şi capră. Astăzi, au apărut personaje din lumea satului: politist, primar, învăţător, sportivi renumiţi precum şi personaje care trebuiesc criticate pentru anumite fapte şi defecte.
Capra a fost şi rămâne un personaj de baza al tradiţiilor de Anul Nou. Capul caprei este confecţionat din lemn cioplit în formă cât mai apropiată de reprezentarea naturală a acesteia, partea de jos a botului fiind lucrată dintr-un lemn aparte, prins cu un cui în aşa fel încât trăgându-se de şfoara cu care este prins, botul caprei sa clămpănească. Un alt personaj îndrăgit din ceata de mascaţi este ursul. Personajul este îmbrăcat în piele de urs sau de la alte animale cusute pe o haină. În picioare are mâneci de cojoc întoarse pe dos, iar pe mâini, bucăţi de piele, ca labele ursului. Ursarul este mânjit pe faţă, are chipiu împodobit cu fulgi şi o bâtă în mână, de care este prins un lănţisor cu un belciug, care pleacă de la nasul ursului. Câteodată, chiar ursul ţine un băţ lung şi noduros între labe, pe care încearcă să se urce.

Dincolo de unele semnificaţii, sărbătorile de iarnă au fost şi rămân un bun prilej de destindere, de purificare morală, de veselie şi de strângere a bunelor relaţii dintre oameni. Urările de de sănătate, de belşug, de viaţă îndelungată, au încheiat întodeauna vizitele tradiţionale ale colindătorilor plugari.

                                   …”Rămâneţi oameni buni sănătoşi

                                   Ca trandafirii frumoşi.

                                   Dac-o fi până-n vecie,

                                   Sănătatea să vă ţie !

                                   La anu´ şi la mulţi ani !

COLINDUL

           În satele de pe Valea Râmnicului, Crăciunul este una dintre sărbătorile cele mai bogate în datini şi obiceiuri, ca şi în toată România, de altfel. Caracterul general  al acestei sărbători este curăţirea şi împodobirea casei, bucuria copiilor, mesele bogate, darurile şi petrecerile. Crăciunul îl sărbătorim în perioada solstiţiului de iarnă, pentru că atunci avem cea mai lungă noapte din an. În mentalitatea populară există această idee a luptei dintre lumină şi întuneric, luptă ce se încheie odată cu solstiţiul de iarnă. Lumina, pe care omul ca fiinţă solară o iubeşte, iese învingătoare. De aici provine legătura cu creaţia, cu noul, cu Anul Nou, cu noul născut. Iisus, ca personaj relegios, încorporează toate aceste elemente precreştine. Crăciun este reprezentat ca un bărân, reprezentând Anul cel Vechi. Sărbătorile de iarnă reprezintă un monent de trecere, încheiere de an, dar şi sfârşit de ciclu agricol. Ele sunt pline de spiritualitate, mister, simboluri şi bucurie. Peste toate acestea, datinile vin să împodobească sărbătorile.

Colindul, este un obicei popular străvechi care vesteşte naşterea Pruncului Iisus, ce se desfăşoară în  seara de Ajun a Crăciunului. Cântecele tradiţionale intonate de cetele de coilindători dinJitia și Vintileasca, sunt în mare parte asemănătoare cu cele ce se cântă pe tot cuprinsul ţării: “Maria se preumbla”, “Sus boieri nu mai dormiţi”, “Florile dalbe, flori de măr”, “Lerui ler”.  Cetele de colindători copii, sunt compuse de la 2 la 6 persoane şi primesc în schimbul urărilor de la gazdele care îi ascultă, daruri în bani sau în natură: mere, nuci, covrigi, colaci etc. Se spune că persoanele care nu primesc colindătorii sau nu oferă daruri acestora, vor avea parte de un an nefericit. Colindul este considerat în această zonă un ritual sfânt. Copiii colindători sunt investiţi cu puterea sacră de a vesti  Naşterea Domnului, de a-l aduce pe Noul Născut în casa omului. Gospodarul care îi primeşte pe colindători devine “gazda lui Cristos”.

Noi suntem JITIA ! -Idei in Tara lui Andrei

Biserica cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”

Piatra de temelie a lăcașului cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” a fost pusă în anul 1996, iar sfințirea bisericii a avut loc la data de 8 iunie 1997, fiind oficiată de Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei Epifanie Norocel, însoțit de alți clerici precum și de mulțimea de credinceoși din parohie și zonele învecinate.

Construcția a fost realizată din lemn de stejar, în plan triconic (trefalat) și acoperită cu tablă zincată.

Are 16,5 m lungime, peste 6 m lățime și circa 10 m înălțime. Compartimentele interioare sunt tipice bisericilor ortodoxe: pridvorul (2/4 m), pronaosul (7/6 m), naosul (3/8,50 m) și Sfântul Altar (4/6 m). Pictura bisericii a fost realizată în tehnica ”tempera”, în anul 2004, într-un stil sobru, monastic, de către pictorul Costel Cămăruță (Sfântul Altar)  și de surorile Rădița și Camelia Dinu care au pictat restul bisericii. După finalizarea lucrărilor de pictură, biserica a fost resfințită la data de 7 octombrie 2007, tot de către de Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei Epifanie Norocel, în timpul  păstoririi preotului Constantin Stan.

Cumpărarea locului, ridicarea bisericii și a anexelor, pictarea și înzestrarea ei cu obiecte necesare cultului se datorează protosinghelului Macarie Beșliu, fostul egumen de la Mănăstirea Poiana Mărului și actualul stareț al Mănăstirii Muntioru – Catedrala Vrancei. Un merit deosebit la ridicarea propriu-zisă  l-au avut frații Dumitru și Ionel Zamfiroiu – meșteri locali și alți oameni pricepuți din parohie.

În partea stîngă a bisericii se află cimitirul, în față clopotnița, iar în dreapta casa praznicală.

Biserica nu are casă parohială, preotul paroh locuind în cea existentă la Jitia de Jos, reședința parohiei.

Preoții slujitori ai acestei biserici au fost:

Pr. Daniel Popa (21 noiembrie1998 – 1 iulie 2001);

Pr. Vasile Oriță (suplinitor între 2001-2003 – august 2004);

Pr. Tănase Joghiu (în cursul anului 2003);

Pr. Constantin Stan (1 sept. 2004 – oct. 2008);

Pr. Cristinel Moraru (oct. 2008 – 31 august 2009);

Pr. Gheorghe-Daniel Micu (1 septembrie 2009 – iunie 2015);

Pr. George Drogeanu (iunie 2015 – august 2015);

Pr. Laurențiu Rotaru (1 septembrie – prezent).

Profesor, Sorin Pantelimon

Biserica Dealu Sării

Biserica Dealu Sării - Jitia

Biserica și satul Dealu Sării

Biserica Dealu Sării - Depresiunea Între Râmnice

Biserica cu hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie din comuna Jitia

Biserica cu hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie din comuna Jitia, Județul Vrancea, este așezată pe locul unui vechi schit datând de prin anii 1650.  În această perioadă se atestă documentar că viitorii jitieni coborau lângă gârlă (râul Râmnic) pentru a se închina la schitul Jitia. Acest schit este ridicat pe la jumătatea secolului al XVII –lea de  Iane hagiul, pitarul și domnița Marica Fiica lui Gheorghiță slugerul. ”Jitie ” însemnă în salvonă ”viață” adică ”licăriri de viață în pustiu”.

Probabil pe la anul 1771 schitul Jitia a fost incendiat de catre turci, tot atunci a fost arsă și mănăstirea Poiana Mărului, iar în 1783 schitul este refăcut prin strădania enoriașilor.

Pe la 1760 slujea aici monahul Timoftie, ceea ce însemnă era tot schit, iar pe la anul 1780 slujea ”popa Ioan” cu dascălul său Moise, deci devenise biserică de mir.

In anul 1907 biserica este reconstruită cu ajutorul credincioșilor din satele Jitia și Dealul Sării, reparații capitale sau mai făcul în anul 1967 tot prin contribuția credincioșilor.

După 1840,primul învâțător aflat în documente, a fost preotul Constantin Dămian. Mai amintim pe preotul Negrilă Constantin după Primul Război Mondial și dacălul Fifere Stan care a fost deținut politic, a urmat părintele Georgescu.

Unul dintre slujitorii care se remarcă este părintele Ioan Sevastre, un preot cu o viață exemplară care a slujit în acestă parohie în perioada 1 iulie 1963 – 12 octombrie 1989 când a decedat. A fost arestat de două ori de regimul comunist și a făcut 12 ani de închisoare. Prima dată fară să fie judecat sau condamnat face 6 ani de detenție în perioada 16 noiembrie 1948 – 18iunie 1954 la Galați, Râmnicu Sărat, Poarta Albă, Aiud și Gherla. Slujește ca preot la Corod, județul Galați între anii 1954 – 1958 și este arestat a doua oară, judecat de Tribunalul Militar Galați şi condamnat la 4 ani de închisoare pentru uneltire împotriva regimului socialist.

În 1963 este numit preot paroh la parohia Dealul Sării, comuna Jitia unde slujeşte până în 1989 când trece la cele veşnice. A avut domiciliu forţat în comuna Jitia.

În anul 1993 se execută lucrări de restauare a picturii și este resfințită de către Preasfințitul Părinte Episcop Epifanie, Episcopul Buzăului și Vrancei, în timpul păstoririi preotului Traian Chircu. Tot în acest an se constriește casa de praznic din fața bisericii.

În anul 2000 se construiește casa parohială, preot fiind Vasile Oriță.

Din 2009 preot paroh este George Drogeanu, hirotonit pe data de 23 februarie 2002, absolvent al facultății de Teologie Ortodoxă, specializarea Pastorală, din cadrul Universităţii „Valahia” – Târgovişte în anul 2005. În anul 2006 a absolvit Masteratul în „Drept Canonic şi Instituţii Europene” la  Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Ovidius - Constanţa. În anul 2009 absolvește facultatea de Psihologie din cadrul Unoversităţii „Spiru Haret”.

În anul 1990 este angajat în postul de cântăreț bisericesc, Horhocea Dumitru, după ce dă examen de asimilați la Episcopia Buzăului și Vrancei.

Parohia are 270 de familii și 610 suflete.

Deține 2 ha. de fâneată, 0,8 ha pădure, 1 ha de fâneață în jurul casei parohiale și 0,8 ha. curtea bisericii și cimitirul.

Din 2009 până în prezent, s-au executat lucrări de întreținere și gospodărire, s-a vopsit acoperișul Bisericii și clopotniței, s-a împodobit biserica cu mochetă, incalzire centrala și s-a introdus instalație de sonorizare.

Biserica ce poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” din satul Jitia de Jos

Biserica ce poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” din satul Jitia de Jos, a fost construită între anii 2007-2008 sub îndrumarea Arhiepiscopului Buzăului şi Vrancei Epifanie Norocel, prin strădania preotului paroh Constantin Stan, susţinut de enoriaşii parohiei, Consiliul Local Jitia dar şi de aportul domnului primar Neculai Noapteş şi al domnului deputat Nini Săpunaru, care au atras fonduri guvernamentale în acest scop.

Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din satul Jitia de Jos

Biserica a fost ridicată în plan triconic (trefalat) şi acoperită cu tablă zincată, lşcaşul măsurând în jur de 17 m. lungime şi 6 m, lăţime (10 m. la absidele laterale), cu 3 turle – 2 închise (laterale) şi una deschisă (centrală) – având o înălţime exterioară de 13,65 m., incluzând crucea de pe turla principală.

Altarul Bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din satul Jitia de Jos

Structura interioară respectă delimitarea clasică a bisericilor ortodoxe, având următoarele compartimente: pridvorul închis (exonartex) -2/4 m., pronaosul (7,50/6 m.), naosul (3,50/10 m.) şi Sfântul Altar (4/6 m.). Înălţimea medie a interiorului este de aproximativ 6 m. Din punct de vedere arhitectural, biserica se încadrează în tipologia specifică arhitecturii de cult moldoveneşti, pusă în valoare de elementele dinamice în planul vertical, cât şi de acoperişul cu pante repezi, compus din unităţi aparte pentru pronaos, abside, turlă şi altar.

Catapeteasma Bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din satul Jitia de Jos

Catapeteasma este realizată din lemn de stejar sculptat şi a fost lucrată de domnul Dumitru Zamfiroiu – meşter autohton şi enoriaş din satul Dealu Sării.

În pisania-document datată 31 august 2008, se precizează: „Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, s-a ridicat această biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului, în satul Jitia de Jos, comuna Jitia, judeţul Vrancea, în anii mântuirii 2007 – 2008”.

Adormirea Maicii Domnului

Preoţii care au slujit în această biserică sunt:

Pr. Constantin Stan – 31 august-1 noimbrie 2008;

Pr. Gheorghe Daniel Micu – 1 noimbrie 2008-iunie 2015;

Pr. Drogeanu George – iunie 2015-prezent.

Sorin Pantelimon

Bibliografie:

Pr. Gheorghe-Daniel Micu, „Jitia de Jos – încercări monografice”, Editura Andrew, Focşani, 2012