În satele de pe Valea Râmnicului, Crăciunul este una dintre sărbătorile cele mai bogate în datini şi
obiceiuri, ca şi în toată România, de altfel. Caracterul general al acestei sărbători este curăţirea şi
împodobirea casei, bucuria copiilor, mesele bogate, darurile şi petrecerile.
Crăciunul îl sărbătorim în perioada solstiţiului de iarnă, pentru că atunci
avem cea mai lungă noapte din an. În mentalitatea populară există această idee
a luptei dintre lumină şi întuneric, luptă ce se încheie odată cu solstiţiul de
iarnă. Lumina, pe care omul ca fiinţă solară o iubeşte, iese învingătoare. De
aici provine legătura cu creaţia, cu noul, cu Anul Nou, cu noul născut. Iisus,
ca personaj relegios, încorporează toate aceste elemente precreştine. Crăciun
este reprezentat ca un bărân, reprezentând Anul cel Vechi. Sărbătorile de iarnă
reprezintă un monent de trecere, încheiere de an, dar şi sfârşit de ciclu
agricol. Ele sunt pline de spiritualitate, mister, simboluri şi bucurie. Peste
toate acestea, datinile vin să împodobească sărbătorile.
Colindul, este un obicei popular străvechi care vesteşte naşterea
Pruncului Iisus, ce se desfăşoară în
seara de Ajun a Crăciunului. Cântecele tradiţionale intonate de cetele
de coilindători dinJitia și Vintileasca, sunt în mare parte asemănătoare cu
cele ce se cântă pe tot cuprinsul ţării: “Maria se preumbla”, “Sus boieri nu mai dormiţi”, “Florile dalbe, flori
de măr”, “Lerui ler”. Cetele de
colindători copii, sunt compuse de la 2 la 6 persoane şi primesc în schimbul
urărilor de la gazdele care îi ascultă, daruri în bani sau în natură: mere,
nuci, covrigi, colaci etc. Se spune că persoanele care nu primesc colindătorii
sau nu oferă daruri acestora, vor avea parte de un an nefericit. Colindul este
considerat în această zonă un ritual sfânt. Copiii colindători sunt investiţi
cu puterea sacră de a vesti Naşterea
Domnului, de a-l aduce pe Noul Născut în casa omului. Gospodarul care îi
primeşte pe colindători devine “gazda lui Cristos”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu