vineri, 15 mai 2020

Începuturile învăţământului în Râmnicu Sărat (I)


Sistemul de învăţământ public din Principatele Române, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, n-a fost organizat deodată, ci treptat, ca o consecinţă firească progresului înregistrat de societatea românească în ansamblul ei.
Un moment important din acest domeniu, l-a constituit elaborarea Regulamentelor Organice (1831 în Ţara Românească şi 1832 în Moldova), documente ce joacă rolul de “constituţie”, care au stat la baza organizării tuturor domeniilor de activitate din principate. Toate regulamentele, instrucţiunile si legiuirile şcolare din perioada Regulamentelor Organice marchează tendinţa generală de a organiza sistemul şcolar, de toate gradele, potrivit nevoilor concrete ale societăţii. Pe baza articolelor din regulamente se constituie toate instituţiile de învăţământ public din principate, se precizează conţinutul învăţământului (plan, programe, manuale) şi se dau primele indicaţii sistematice privitoare la tehnica didactică. Acum se pun bazele învăţământului naţional, dovedindu-se că ştiinţele se pot preda cu succes în limba română şi se creează posibilitatea de a se lărgi cadrul învăţământului, trecându-se şi la organizarea unor şcoli tehnice, alături de cea de cultură generală, pentru a pregăti cadrele de tehnicieni necesare serviciilor publice ale statului. Invăţământul, mai ales în formele sale primare, devine în această perioadă accesibil şi păturilor sociale mai puţin înstărite şi chiar ţărănimii, prin înfiinţarea de şcoli judeţene şi de şcoli săteşti, acestea din urmă mai numeroase în Ţara Românească, şi mai puţine în Moldova şi în Transilvania.
 În anul 1835, locuitorii oraşului Slam-Râmnic scriu o scrisoare către Inspectoratul Şcolilor Naţionale din Focşanii munteni, pe atunci capitala judeţului, ca să intervină la Eforia Şcolilor Naţionale din Bucureşti, arătând că au clădit localul cerut şi rugând să le numească profesor pe cheltuiala lor. Scrisoarea era semnată de: Paraschiv Băcanu, Nedelcu Ariton, Dinu Constantin, Nestor Bogasieru, Sava Enache, Hristache Stan, Oprişan Vernescu, Constantin Stoicănescu, Ienache Zanfiroiu, Nicolai preot, Ene protopop ş.a. Comitetul Inspectoratului Şcolilor Naţionale în fruntea căruia se găseau Alecu Mărgărit şi Gheorghe Şonţu, a înaintat de îndată cererea râmnicenilor la Eforia Şcolilor Naţionale. În 1836 este numit ca învăţător Ene Ion, absolvent al şcolii din Buzău, recomandat a fi destul de destoinic pentru misiunea încredinţată. În acest fel prima şcoală de stat din oraşul Râmnic şi-a început cursurile la 1 mai 1836, având doar trei clase. Pe lângă aceasta mai funcţionau la acea dată încă două şcoli particulare precum: Şcoala lui Iorgu Constantin, absolvent al Colegiului Naţional Sfântul Sava, şcoală cu predare în limbile română şi franceză, cu 28 de elevi înscrişi şi cu câte 5 ore pe zi; Şcoala lui Neculai Teodoridis, grec, cu predare în limbile germană şi română, având înscrişi 7 copii.
Cu timpul numărul şcolilor din Râmnic s-au înmulţit, înfiinţându-se o şcoală de fete şi apoi s-au luat măsuri pentru înfiinţarea de şcoli pe tot cuprinsul judeţului. Legea pentru protopopi şi preoţi din 11 aprilie 1834, lăsa învăţământul sătesc pe seama cântăreţilor de biserici (ţârcovnicilor/dascălilor), obligaţi a învăţa copiii satelor carte şi căntări.
În 1838, Eforia Şcoalelor hotăra înfiinţarea şcolilor săteşti, îndemnând ocârmuitorii să se înţeleagă cu proprietarii moşiilor ca să hotărască casa în care se va ţine şcoala, sau să găsească mijloace pentru clădirea unei încăperi special pentru aceasta. Prin adresa nr. 501 din 25 mai 1938, către Marea Vornicie, Eforia anunţa că au început ,,a se aduna candidaţi de învăţători  dintre ţârcovnicii/dascălii de la sate, spre a începe în vară cursurile începătoare (V. A. Urechia, Şcoalele săteşti în România, Bucureşti, Tipografia Naţională, 1868, pp. 5-6). Prin circulara nr. 973- 982 din 16 sept. 1938, Eforia stabilea gradele şcolilor şi anume:  a) la sate şcolile ,,comunale”;  b) cele din plasa învăţătorului revizor: ,,preparande”;  c) cele din judeţe  ,,normale”;  d)  din reşedinţa de judet ,,centrale”;   e) din Bucureşti, ,,complementare”.
Spre exemplificare publicăm mai jos lista cu satele din judeţul Râmnicu-Sărat, plasa “Plaiul Râmnic”, unde urma să se înfiinţeze şcoli, numărul locuitotorilor precum şi numele proprietarului moşiei obligat de a asigura localul de şcoală, sau de a ajuta la construcţia clădirii cu acelaşi scop.

Tabel cu satele din “Plaiul Râmnic” judeţul Râmnicu-Sărat în care urmează a se înfiinţa treptat şcoli (1938):

Nr. Crt.

 Numele satelor
Populaţia fiecărui sat
Populaţia satelor unite

În ce sat se află şcoala
      
        Propietarul

1
2
3
4
5
6
7
8
9

10
11
12
13
14
15
16
17
Valea Sălcii
Câmpulungeanca
[Chiojdenii Mari
[Chiojdenii Mici
[Tulburea
Buda
[Biceştii de Sus
[Biceştii de Jos
[Dumitreştii de Sus
[Dumitreştii de Jos
Jitia
Pietrele Fetei
[Dănuleşti
[Pleşeşti
Bisoca
Muceşti
Lăstuni
75
51
98
66
44
290
114
52
84

104
159
88
48
66
153
55
54



208



166

188




114



Chiojdenii Mici



Biceştii de Sus

Dumitreştii de Sus



Pleşeşti
Ioan Popescu
Christudur Filitis
Costache Niculescu
Gr. Marghiloman
Moşneni
Mănăstirea Râmnic
Moşneni
Moşneni
Moşneni

Moşneni
Mănăstirea Râmnic
Nicolae Gherman
Moşneni
Moşneni
Elena Florescu
Moşneni
Fraţii Asanache Damian


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu