Masa lui Bucur

Masa lui Bucur

Depresiunea ”Între Râmnice” este străjuită în partea sa vestică de povârnișul muntos al bordurii carpatice, puternic torsionată și curbată către vest. În cadrul peisajului se impune Muntele Piatra Penei care ajunge până la altitudinea de 1145 m în punctul numit ”Masa lui Bucur”. La poalele sale se desfășoară satul Pleși, cu gospodării risipite pe panta abruptă a muntelui, ce par că stau să alunece în apa învolburată a Râmnicului Sărat. În această zonă de limită a depresiunii cu spațiul montan, blocurile de piatră au o mare frecvență ca urmare a proceselor periglaciare din cuaternar. Pe coama muntelui amintit se află un astfel de bloc, care datorită eroziunii riscă să se prăvălescă în apa Râmnicului. Uriașa stâncă cu o suprafață pseudoplană și un volum de cca. 150 tone, este așezată pe alte 3 pietre mai mici, creând imaginea unei mese dacice cu trei picioare. Localnicii au numit-o ”Masa lui Bucur”, pentru că așa au apucat de la părinții lor.

Cioban în fruntea turmei

 Ei povestesc că demult, aici  pe plaiurile noastre trăia un copil pe nume Bucur, care de mic a rămas orfan de amândoi părinții. Neamurile sale l-au dat să învețe meserie la unii ciobani cu suflet, ce pășteau oile prin părțile acestea. Micuțului ”mânător de oi” îi plăcea să-și petreacă timpul în apropierea unei pietre uriașe, așezată pe vârful muntelui. Ucenicul cu greu își putea îndeplini sarcinile ce îi erau stabilite de mai marii săi. Cât de tare s-ar fi grăbit, el nu reușea să adune la timp lemnele de care aveau nevoie ciobanii de la stână.

Ciobănașul Bucur

         Într-o zi plecând după lemne, în mijlocul unei poieni s-a intâlnit cu trei zâne. Una dintre ele, întinsă pe iarba fragedă, dormea învăluită de arșița zilei toride de vară. Ciobănelul, milos din fire, a tăiat iute câteva crengi de brad și a făcut un umbrar deasupra acesteia. Pentru gestul său plin de omenie, zânele l-au răsplătit cu puterea de a clătina, a smulge din rădăcină și a urca pe umeri orice brad, spre a nu mai fi certat de ciobanii 

mai bătrâni.

Cele trei zâne bune

            Căpătând puteri de uriaș, tânărul nu s-a răzbunat pe cei care l-au umilit, dar cu timpul i-a părăsit plecând cu turma lui de mioare spre șes, la câmpie. Așa a ajuns Bucur pe malurile Dâmboviței, unde și-a stabilit stână, iar cu timpul a devenit foarte bogat. Acolo a pus bazele unei gospodării înfloritoare, obârșie a 

așezării care a devenit astăzi orașul București, adică ”orașul lui Bucur”.

Biserica lui Bucur de pe malul Dâmboviței

            El nu a mai părăsit locurile de la câmpie, dar se spune că o parte din bogățiile strânse le-a ascuns sub piatra din vârful muntelui, pe care o îndrăgise atât de mult în copilăria sa.

Grup de ciobani

Turme de oi aflate în transhumanță de la munte la șes

Dacă v-a plăcut, vă rog să lăsați un scurt comentariu.

Vă mulțumesc!

Sorin Pantelimon