Schitul Munteoru

Biserica schitului Munteoru

                

               Pe teritoriul comunei Vintileasca se ridică maiestuoși ca niște uriași, munții Furu (1415m), Munteoru(1340m), Purcelu (1111m), Piatra (1330m), Stejicu Mare (1330m) și Stejicu Mic (1212m). Ei fac parte din ramura sudică a munților Vrancei, fiind îmbrăcați în păduri de brazi și fagi, în care se întâlnesc specii de plante și animale rare, protejate prin lege. Dintre poienile acestor munți, se remarcă Poiana Munteoru înconjurată de o pădure frumoasă de brazi falnici, situată pe un platou înalt, la o altitudine de 13oo metri.

Poiana Munteoru (1330 m)

               

              Aici, la 7 km. de centrul comunei Vintileasca, a fost ridicat schitul Munteoru, Metoc al Mănăstirii Poiana Mărului, supranumit ”Catedrala Văii Râmnicului”. Schitul a fost ridicat prin strădania părintelui protosinghel Macarie Beșliu împreună cu obștea mică a călugărilor de la Mănăstirea Poiana Mărului și alți oameni de bine. Sfințirea bisericii cu hramul ”Schimbarea la față” s-a făcut pe data de 2 septembrie 2001 de către Episcopul Eparhiei Buzăului și Vrancei, Epifanie Norocel, însoțit  de slujitori de la centrul eparhial și de la bisericile din zonă. La slujba de sfințire au participat mii de credincioși veniți din Vrancea, Buzău și Covasna, Județe care se găsesc de-o parte și de alta a acestui munte. La 6 august 2003 Părintele Episcop Epifanie Norocel a mai sfințit pe Muntele Munteoru un paraclis cu hramul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, care este tot ctitoria părintelui stareț Macarie.

”Catedrala Văii Râmnicului”

                În trecut muntelui i se spunea ”Oru” și reprezenta hotarul dintre țările surori Moldova, Muntenia și Transilvania. Potrivit tradiției locale, numele de Munteoru – Muntioru înseamnă ”muntele de aur”, deoarece de la poalele lui s-au extras în vechime minereuri de aur.

                Începuturile schitului Munteoru se regăsesc în urmă cu peste 500 de ani, în dorința Marelui Voievod moldovean Ștefan cel Mare și sfânt. După o bătălie purtată cu domnul Țării Românești, între Râmnicu Sărat și Grebănu, a fost atras de frumusețea și sălbăticia Văii Râmnicului. Înaintând pe cursul superior al râului, a ajuns în satul Necule, înnoptând în casa țăranului Țuțui. Următoarea zi a urcat în Poiana Munteoru pentru a însemna hotarul Moldovei cu Muntenia, de la izvorul Milcovului mai sus spre Muntele Furu. Fascinat de măreția Munteorului, a poruncit aprodului ce-l însoțea să redacteze un înscris, pe care l-a semnat, menționând că acolo să se zidească un locaș de închinare bunului Dumnezeu. Din cauza deselor năvăliri turcești, tătare și polone, proiectul nu a mai putut fi dus la împlinire.

Ștefan cel Mare (1457-1504)

                Astăzi schitul Munteoru, pe lângă Biserică și Paraclis, mai deține un pavilion cu două nivele, având dimensiunile de 300/16 m, o casă arhierească și o vilă care adăpostește stăreția, precum și o clopotniță cu două clopote. Pentru accesul în zonă al credincioșilor și turiștilor a fost amenajat un drum corespunzător, cu tuburi pentru traversarea pîraielor. Modernul complex monahal a fost conectat la rețeaua electrică, iar în incinta sa au fost amenajate două lacuri de pește. Aceste au un luciu de apă de 30/15 m și 10/15 m, amândouă fiind populate cu diverse specii.

Lacul din fața Bisercii Schitului

                Dumnezeu a binecuvântat aceste plaiuri râmnicene cu o bogăție naturală și spirituală aparte, locuite de oameni harnici, gospodari și păstrători a tradițiilor noastre strămoșești.

Părintele stareț Macarie Beșliu, ctitorul schitului Munteoru

Sorin Pantelimon