Neculele

Vechiul judeţ Râmnicu Sărat

       Satul Neculele este aşezat la poalele muntelui Piatra, la 5 km. Sud de izvoarele râului Milcov şi la o distanţă de 50 km. faţă de oraşul Râmnicu Sărat. Aflat în prezent pe raza comunei Vintileasca, judeţul Vrancea, satul este situat la o altitudine ce variază între 700m. şi 900m., fiind cea mai înaltă aşezare locuită din tot judeţul. Despre vechimea acestui sat, oamenii locului spun că datează de pe vremea domnitorului Ştefan cel Mare, când legendarul cioban Necula a coborât din Ardeal şi s-ar fi aşezat cu oile sale în aceste locuri. Dealtfel, domnitorul moldovean ar fi poposit în acest sat în timpul unei deplasări ale domniei sale la izvoarele Milcovului pentru stabilirea hotarului cu Muntenia, prilej cu care a dormit o noapte în casa ţăranului Ţuţui. Până în prezent nu am descoperit în arhive nici-o dovadă istorică care să confirme cele relatate de neculeni, dar nici nu putem infirma categoric. Neculele se află la o distanţă mică de Milcov, râu care începând din 1482 a despărţit vremelnic cele două ţări surori Moldova şi Muntenia, până în 1862. 

Ştefan cel Mare

          
Hotarul a fost stabilit la 10 martie 1482, după 12 ani de lupte sângeroase care s-au dat în mare parte pe teritoriul vechiului judeţ Slam Râmnic, între Ştefan cel Mare şi domnii munteni  Laiotă Basarab, Vlad Ţepeş şi Basarab cel Tânăr zis ,,Ţepeluş,,. La data mai sus amintită, Ştefan Cel Mare a dat lupta decisivă în urma căreia cetatea Crăciuna a căzut, iar ţinutul Putnei a fost  definitiv anexat la Moldova. În acest fel, prin Neculele, devenit sat la hotarul Munteniei cu Moldova, ar fi putut trece însuşi marele voevod după una din numeroasele lupte purtate cu muntenii în această zonă, s-au pentru trasarea hotarului de la izvorul Milcovului spre Muntele Furu și în continuare spre hotarul cu Transilvania, care nu este departe.

Harta Moldovei în timpul lui Ştefan cel Mare

            Pentru prima dată, existenţa acestui sat este atestată printr-un act de danie datat la 12 septembrie 1579, în care voevodul şi domnul Ţării Româneşti,  Mihnea Turcitul, întăreşte lui Dragomir şi surorilor sale, mai multe părţi de sate. În continuare redăm câteva fragmente din documentul mai sus menţionat: ”…Din mila lui dumnezeu, Io Mihnea voevod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul marelui şi preabunului Alexandru voevod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugii domniei mele, lui Dragomir şi surorilor sale Stanca şi Moaşa şi nepoţilor săi Momce şi Bragă şi cu fii lor, câţi le va lăsa dumnezeu, ca să le fie ocină Clociţii toţi, cu tot hotarul; pentrucă le este veche şi dreaptă  ocină, de moştenire… şi Joicelul jumătate şi Neculele jumătate şi Munteorul jumătate şi muntele Muşei jumătate… martori am pus domnia mea: jupan Mitrea mare vornic şi jupan Miroslav mare… Dumitru spătar şi Stan comis şi Harvat stolnic şi Gonţea paharnic şi jupan Stoica mare postelnic…luna Septembrie 12 zile, în anul 7088  <1579>.  Io Mihnea voevod, din mila lui dumnezeu, domn”. 

Mihnea Turcitul

În ce privește afirmația locuitorilor că se trag din ciobani veniți cu oile din Ardeal, facem următoarele considerațiuni: din cele mai îndepărtate timpuri, valea Râmnicului a constituit cel mai bun drum pentru transhumanța oierilor din Ardeal spre câmpia dunăreană și bălțile Dunării. Era cel mai bun, pentru că era cel mai scurt și cu locuri bune de pășunat, dar și cu popasuri prielnice, beneficiind de poienile întinse, numite astăzi ,,plaiuri”, ce se găsesc în depresiunea ”Între Râmnice”. Mulți ciobani au ales să se stabilească în aceste poieni aflate pe pantele însorite ale munților Furu, Piatra Neculei, Munteoru și Stejic. Deaceea, toți locuitorii din regiunea muntoasă a fostului județ Râmnicu Sărat au fost numiți ”mocani”, termen folosit în Ardeal pentru a desemna comunitățile autohtone pastorale de oieri români. În acest fel, mărturisirile bătrânilor din Neculele  că strămoșii lor au venit din Ardeal, par a se confirma în lumina istoriei.

Car cu boi. În fundal Muntele Piatra Neculei